Totul a început într-o zi de toamna, când după o duminica mai furtunoasa,m-am despărțit de fata pe care pana la momentul acela am ținut cel mai mult. După aceea duminica totul s-a schimbat în jurul meu, mi-a trebuit cam o săptămâna sa realizez ceea ce se întâmplase, îmi era greu…foarte greu, totul, absolut totul se năruia pe lângă mine, ma simțeam un nimeni fără EA, iubirea mea.
Am plâns nopți întregi, am avut zile nemâncate,pur și simplu nu mai vroiam sa trăiesc fără EA. După o săptămâna am început sa ma trezesc sa încep sa realizez ceea ce se întâmplase de fapt, tot mi-e greu dar nu am ce face, mi-e greu tare greu și ma trezesc în multe dimineți cu fata spre cealaltă parte a patului care e pustiu parca as fi în desert, numai eu și nisipul.
Mi-e dor de tot ceea ce a fost odată,mi-e dor de atingerea EI,mi-e dor de NOI,de o seara de dragoste nebuna mi-e dor de iubirea EI, zâmbetul, buzele, parul,absolut tot dar de cel mai mult de sufletul EI…Semăna foarte mult cu al meu.Nu știu dacă în aceasta viata voi mai avea parte de asa ceva. Poate se va întoarce poate nu, astea sunt răspunsuri pe care numai Dumnezeu le poate da. Ma plimb seara singur și vad tot felul de fete frumoase dar…nici una nu ma atrage, eu o vreau doar pe EA înapoi. Știu,as face orice ca sa o am din nou, dar Ea, oare ce gândește despre mine
, oare a plâns măcar un sfert cat am plâns eu după EA. Si din nou îl voi lasă pe Dumnezeu sa-mi răspundă, știu ca o va face. El e mereu alături de mine și ma ajuta în tot ceea ce fac.
Încerc sa rezist dar,corpul ma răscolește tot timpul cu amintiri frumoase cu…NOI DOI.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu